DESTINUL NOSTRU ETERN: ALEGEREA LUI DUMNEZEU? SAU A NOASTRĂ?
“Domnul doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la căinţă” (2 Petru 3:9) La o mină de cărbune din Anglia s-a întâmplat o tragedie. Mulţi au murit din cauza flăcărilor şi a fumului. Întregul oraş era descurajat. Era un orăşel sărac, iar mina era principala sursă de venit a locuitorilor. Ateii foloseau acest dezastru pentru a reafirma poziţia lor că Dumnezeu nu există, altfel nu ar permite ca aceste lucruri să se întâmple. De asemenea multe mame şi văduve credincioase, se întrebau de ce a îngăduit Dumnezeu o astfel de tragedie. A sosit ziua înmormântării. Un om al lui Dumnezeu, inspirat de Duhul Sfânt a cerut permisiune să spună câteva cuvinte: „Am un semn de carte din mătase, făcut de mama mea, pe care îl folosesc pentru Biblie. Mama a brodat pe el câteva cuvinte. Dacă ne uităm la el pe dos, tot ce vedem este o încâlceală de aţe. Dar dacă ne uităm pe faţă, putem citi „Dumnezeu este dragoste”şi uităm imediat toată dezordinea de pe dos. Nu trebuie să vedem această tragedie „de pe partea greşită”, ci trebuie sa privim lucrurile din persepectiva corectă: ”Dumnezeu este dragoste” şi după cum scrie în Romani 8:28; ”Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu!”
Această poveste adevărată ilustrează foarte bine disperarea noastră, atunci când nu înţelegem de ce Dumnezeu permite ca lucruri rele să se întâmple nouă sau celor dragi. Apostolul Pavel a recunoscut: „Acum vedem ca într-o oglindă în chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă; acum cunosc în parte dar atunci voi cunoaşte deplin, cum am fost cunoscut şi eu pe deplin.” (1 Cor 13:12)
Atâtea lucruri groaznice se întâmplă în lume! Mulţi oameni cred că din moment ce Dumnezeu este Atotputernic, cu siguranţă este voia Lui „să permită” lucruri, precum suferinţele, copiii născuţi handicapaţi, moarte, războaie, dezastre naturale etc... Dar ... suntem siguri că toate aceste lucruri sunt vina lui Dumnezeu?
Sacrificiul pe cruce al lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, dovedeşte fără îndoială că Scriptura este corectă când spune: „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:16). Acum, noi credincioşii putem închide gura diavolului, care întotdeauna Îl acuză pe Dumnezeu pentru răul pe care el, diavolul şi nu Dumnezeu, îl aduce asupra lumii.
Biblia arată că Dumnezeu a dat fiecărui om puterea de a alege propriul său destin veşnic. În 1 Împăraţi 18:21 citim cum Ilie a spus Israelului, care L-a uitat pe Dumnezeu şi se închina unui demon numit Baal şi căruia îşi sacrificau copiii: ”Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis, până când vă veţi legăna între două opinii? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; dar dacă este Baal (diavolul este Dumnezeul vostru), atunci mergeţi după Baal!” (1 Împăraţi 18:21) În anul 1500 înainte de Hristos, Moise a coborât de pe muntele Sinai şi a văzut că poporul Israelului A ALES să se închine unei vaci, în locul lui Dumnezeu. S-a înfuriat atât de tare încât a distrus tablele de piatră cu cele Zece Porunci. Dumnezeu i-a spus Israelului prin Moise: „ALEGE azi pe cine vei sluji... Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastră, că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti tu şi sămânţa ta!” (Deuteronomul 30:19)
Scripturile sunt clare când spun că noi şi nu Dumnezeu, ne decidem destinul. Noi alegem între bine sau rău, dragoste sau ură, Hristos si mântuirea veşnică sau ateism şi iad veşnic. Un exemplu practic? Să privim în urmă la propriile noastre vieţi, când unii dintre noi am păcătuit sau ne-am comportat greşit. De exemplu, ne-am înşelat partenerul, am fost necinstiţi cu angajaţii sau cu directorul nostru, am furat ceva, i-am minţit pe prieteni,etc... Oare n-am pacătuit cu toţii cândva, într-un fel sau altul? Să ne întrebăm sincer, a fost Dumnezeu Cel care a decis pentru noi? Sau am fost noi liberi să alegem? Cred că alegerea a fost numai a noastră!
De fapt, dacă Dumnezeu ar fi Cel care alege pentru întreaga omenire, atunci cu siguranţă ar fi decis cu mult timp în urmă ca toţi oamenii să se iubească şi să fie cinstiţi unii cu alţii, nimeni să nu comită adulter, nici crimă, etc., aşa cum El porunceşte în Cuvântul Său! Ar fi uşor! Mult mai uşor, dar Dumnezeu nu doreşte acest lucru. El ne iubeşte şi ne învaţă pe toţi să luăm decizii corecte de bunăvoie, cu sinceritate şi dragoste faţă de Dumnezeu şi ceilalţi. Acesta este motivul pentru care a creat omul după înfăţişarea Sa şi nu după înfăţişarea vreunui animal sau a unui robot.
După cum au aflat toţi dictatorii mondiali, pe lângă „onorurile” şi parada oficială, mai devreme sau mai târziu oamenii se vor comporta după cum simt cu adevărat în inimile lor, fie că e bune sau că e rău.
Când poporul Israelului a vrut să Îl „aleagă” pe Isus împărat, El a refuzat şi a mers să se ascundă în munţi: „Isus deci ştiind că ei vor veni să-L ia ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi spre munte numai El singur” (Ioan 6:15). E o diferenţă mare faţă de ceea ce se întâmplă în lumea de astăzi.
Isus nu a dorit să domnească peste o lume care nu e reînnoită spiritual şi peste oameni care încă nu au decis dacă doresc să fie creştini sau atei. După cum i-a spus lui Pilat, ”Împărăţia Mea nu este din lumea acestea...”(Ioan 18:36). Hristos va împărăţi doar în lumea viitoare. Acolo vor exista numai oameni născuţi din nou, reînnoiţi de Duhul Sfânt (Tit 3:5, Apoc.21,22), care au ales să Îl primească pe Hristos şi să Îl urmeze din inimă, nefiind obligaţi de nici o lege. Vor fi cei care aleg pacea şi nu războiul, care oferă celălalt obraz şi nu lovesc înapoi, care suferă din cauza dreptăţii şi nu cauzează suferinţa altora, care sunt gata să trăiască şi chiar să şi moară, dacă e necesar, pentru adevăr. De aceea, Raiul va fi un loc atât de minunat! (1Cor 2:9)
Fie ca Domnul şi binecuvântările Lui să fie cu tine şi cu cei dragi ţie!
Să nu uităm: ALEGEREA şi nu pura întâmplare ne determină destinul. Să alegem ce e drept, lumina! În întuneric nu există alegere. Lumina ne ajută să înţelegem diferenţa dintre ce e bine şi ce e rău. Şi acea lumină este Hristos, El fiind Cel care dă lumină! "Poporul care stătea ăn întuneric a văzut o mare lumină şi celor ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii le-a răsărit lumina!"(Mat.4:16)
Dragostea învinge răul
” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21)
Învăţâminte din întâmplarea descrisă în 2 Împăraţi capitolul 6 : 1-23
Era anul 893 înaintea erei noastre, Israelul a păcătuit groaznic împotriva lui Dumnezeu. În loc să se închine lui Dumnezeu, ei se închinau unor idoli-demoni, cărora îşi sacrificau copiii. Dumnezeu nu i-a mai protejat de duşmanii lor. Carele de luptă şi călăreţii regelui Siriei devastau ţinutul Israelului, omorând şi furând tot ce le ieşea în cale. Acest lucru e similar terorismului şi problemelor care lovesc lumea atee de astăzi. Dumnezeu în mila Sa, l-a trimis pe prorocul Elisei ca să salveze pe împăratul Israelului. Elisei era o imagine a ceea ce este Hristos. Mântuitorul nostru este Singurul care poate să salveze lumea de păcatele ei de închinare la idoli-demoni moderni, precum sunt materialismul, drogurile, crima, ateismul, egoismul, violenţa, vrăjitoria, avortul…
Elisei îi prorocea împăratului Israelului în avans, despre care erau planurile de bătălie ale împăratului Siriei. Acest lucru reprezintă cuvântul profetic a lui Dumnezeu din Biblie, care ne avertizează despre ce plănuieşte diavolul împotriva noastră. Din acel moment, sirienii nu au mai putut să îi surprindă pe israeliţi, iar ei la rândul lor s-au putut apăra! Israel şi împăratul său ar putea reprezenta naţiunile actuale şi liderii lor. Dacă aceste naţiuni ar asculta de prorocul lui Dumnezeu şi de cuvântul Său, acesta fiind Hristos şi cuvântul Său profetic din Biblie, cu ajutorul Duhului Sfânt, ar putea şti ce să facă împotriva planurilor “împăratului Siriei”, care astăzi e diavolulul.
Împăratul Israelului era furios! Aflând despre Elisei, a trimis o armată mare de cai şi călăreţi ca să îl distrugă. Armata a înconjurat oraşul unde era Elisei. Servitorul lui Elisei era foarte speriat! Prorocul i-a spus :” Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi, sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei”. Atunci Dumnnezeu a deschis ochii servitorului şi el a văzut pe munţii care îi înconjurau, armata de îngeri a lui Dumnezeu, călare pe cai cereşti şi în care de foc. Nu ne simţim şi noi de multe ori înspăimântaţi de probleme, datorii, duşmani, boli, moarte? Să ne uităm la Isus! El poate să ne ajute şi ne va ajuta. (Evrei 13:5 b)
Prorocul s-a rugat şi duşmanii au orbit. După aceea i-a condus în tabăra armatei Israelului. Când regele Israelului, şocat la o asemenea privelişte a întrebat: “Să îi OMOR ?!”, prorocul a răspuns :”Să nu îi omori! Pune pâine şi apă înaintea lor, ca să mănânce şi să bea; apoi să se ducă la stăpânul lor!... ei au mâncat şi au băut, iar apoi le-a dat drumul…Şi armatele sirienilor NU S-AU MAI ÎNTORS în ţinutul lui Israel.”
Ce imagine a lui Hristos! Duhul lui Hristos, prin Elisei a învăţat Israelul acum 3000 de ani să îşi iubească duşmanii! Acest lucru s-a întâmplat în perioada legii “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”! Cu cât mai mult noi toţi în ziua de azi, cărora de 2000 de ani încoace ni se descoperă în continuu dragostea lui Hristos, ar trebui sa învingem răul cu bine!
Există multe motive de ce astăzi sunt atâtea războaie, pretenţii politice, ură religioasă, ameninţări teroriste din cauza unor cereri rezonabile sau mai puţin rezonabile. Isus ar fi rezolvat toate aceste probleme, răspunzând astfel:
“Împărăţia Mea NU este din lumea aceasta: DACĂ împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, ATUNCI slujitorii Mei s-ar fi luptat...dar acum împărăţia Mea NU este de aici! ...Aţi auzit că s-a zis “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte: Dar Eu vă spun...Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău. Ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui va vrea să se judece cu tine şi să îţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două. Celui ce îţi cere dă-i, şi nu te întoarce de la cel care doreşte să se împrumute de la tine! IUBIŢI-VĂ duşmanii, BINECUVÂNTAŢI pe cei care vă blestemă, FACEŢI BINE celor care vă urăsc şi RUGAŢI-VĂ pentru cei care vă insultă şi vă prigonesc, ca SĂ FIŢI fii ai Tatălui vostru care este în ceruri...! (Ioan 18:36; Matei 5:38-45)